Bucurati-va de avantajele unui tur in Situl arheologic Micene !

Micene, intre mit si realitate cu Elena Ionescu 

Telefon mobil : +30 693 891 9392 

 SENTIMENTUL VIU AL GLORIEI EPOCII MICENIENE 

Micene este un sit arheologic in Grecia la aproximativ 120 km sud-vest de Atena, în Argolida, Peloponez.  Conform tradiției istorice, Micene a fost fondată de triburile indoeuropene ale aheilor către 2.000 i.Hr. Perioada din Istoria Greciei cuprinsă între 1.600 i.Hr – 1.100 i.Hr este denumită, Miceniana (ultima parte a Epocii Bronzului).

Cetatea Micene era situată pe un deal (280m inaltime fata de nivelul marii, 30.000mp suprafata), fiind aproape impenetrabilă datorită așezării sale georgafice. Acropolisul sau "orașul de sus" din Micene se crede că ar fi fost fortificat prima data in 1.450 i.Hr, după cum se vede pe pietrele de morminte din acea perioadă; aici se afla palatul regal, care cuprindea un Megaron (sala tronului, specifică culturii miceniene). În jurul anului 1.350 i.Hr. si apoi in  1.250 i.Hr, fortificațiile Acropolisului și ale orașului au fost construite într-un stil cunoscut sub numele de "ciclopic", crezându-se că pietrele ar fi fost aduse și prelucrate de către niște giganti cu forte supranaturale, cu un singur ochi Ciclopi originari din Asia Mica, Lykia. În interiorul acestor ziduri groase de pana la 7,5m si inalte de aprox.12m, parte din care se mai văd încă, s-au construit morminte regale- sapate in pamant tipul lacoides (Cercul Funerar A – 6 morminte 1600-1500 i.Hr), cât și temple (în spatele Acropolei, sec. VIII i.Hr), palatal regal, atelierele, centrul religios, centrul administrative, depozitele regale. Mormintele -stup se afla în afara zidurilor (Leilor, Clitemnestra, Egist, tezaurul lui Atreas), impreuna cu Cercul Funerar B (24 morminte, 1800-1700i.Hr). In aceste morminte s-au găsit diferite obiecte de aur, argint, bronz, crystal, de la săbii la bijuterii. Locuintele localnicilor erau în general așezate la poalele Acropolei, aici locuind doar nobilii sau militarii, preotii, personalul administrativ si garda palatului. Sclavii sau țăranii fără pământ erau așezați în general în jurul cetății.

Poarta Leilor, 1250 i.Hr, situata pe partea vestica, măsurând 3,10 m inalțime și 2,95 m latime in partea de jos 2,75 in partea de sus, era principala cale de acces în cetate și avea sculptați doi lei, in triunghiul de descarcare de deasupra intrarii, simbolul casei regale a Atrizilor.

Începând cu anul 1.200 i. Hr, civilizația miceniană a intrat în declin. În secolul al XII-lea, Mycene împreună cu alte cetăți au fost distruse. Acestă dispariție bruscă a civilizației miceniene este pusă pe umerii Dorienilor (trib grecesc), care au invadat Grecia în aceeași perioadă. O altă teorie ar fi invazia "popoarelor mării", care au distrus Imperiul Hitit - un probabil aliat al micenienilor - și au dus la intrarea în declin a Egiptului cu care Micene efectua schimburi comerciale.

În perioada Greciei Clasice, Micene a redevenit populată, nerecăpătâdu-și însă puterea de altădată. În 468 i.Hr, trupe din Argos au distrus orașul și i-au exilat pe locuitori. În perioada Elenistică și Romana  ruinele cetății au devenit un centru turistic, formându-se în apropiere o mică așezare care trăia din comerț. În perioada Romană târzie, Micene a fost abandonat.

Micenienii aveau aproape aceiași zei ca și grecii de mai târziu. În perioada miceniană s-a acordat însă un rol mai însemnat Zeiței-Mame a Pământului.  Cu timpul însă, zeii s-au adaptat modului de viață al muritorilor. Astfel au luat avânt zeii masculini (deoarece majoritatea aheilor aveau organizarea de patriarhat). Inscripțiile din scrierea Liniara B (prima scriere  greceasca) menționează câteva divinități: Zeus, Aris, Hermes, Athena,  Hera, Poseidon, Afrodita etc.

Mai târziu, Homer in epopeile eroice Iliada si Odissea a descris diferite obiceiuri și divinități din perioada miceniană, dar a intervenit și cultura epocii arhaice, în care a trăit poetul sec VIII i.Hr.

Conform legendelor grecești, cetatea Micene a fost întemeiată de eroul Perseu - nepotul regelui Akrisos al Argosului si fiul lui Zeus și al fiicei lui Akrisios, Danai, Zeus transformandu-se in ploaie de aur de data aceasta.

Euristeas ultimul rege al dinastiei Persizilor, l-a urât pe Hercules. Micenianul (unchiul sau) l-a pus pe Hercule să săvârșească 12 munci dificile. După moartea eroului, Euristeas i-a prigonit pe heraclizi (urmașii lui Hecules), care au cerut sprijinul Atenei. Euristeu și fii săi au murit în asediul cetății ateniene.

După moartea lui Euristeas, Atreu (fiul lui Pelops si al Ipodamiei) a preluat puterea. Dar fratele acestuia Thiestis, gelos pe puterea fratelui său, a incercat sa ii ia tronul printr-un viclesug ba chiar avand o aventura erotica cu sotia lui Atreu. Razbunarea lui Atreu fiind omorarea copiilor lui Thiestis si servirea acestora la o cina speciala. Fii lui Atreu, Agamemnon si Menelaos, in timpul guvernarii lui Thisestis la Micene s-au dus în exil la regele Tyndareos al Spartei care își căsători fiicele Elena si Clitemnistra cu cei doi fii ai lui Atreu.

După un timp, Agamemnon se întoarse din exil și îl ucise pe Thieste. Fiul celui din urmă, Egist, fugi din Micene. Agamemnon deveni astfel rege în Micene, iar Menelaos rege la Sparta. Când soția lui fu răpită de Paris printul troian baiatul lui Priam, regele Menelaos din Sparta ceru ajutor de la fratele său. Acesta adună o armată formată din greci din toate părțile  (Thessalia – Ahille, Ithaca – Odiseas, Creta) și porni la război împotriva Troiei. Mai întâi, Agamemnon trebui să-și sacrifice fiica, Ifigenia, pentru a putea primi vânt prielnic de la zeița Artemis. Însă zeița o luă pe Ifigenia și o duse în Taurida, Crimeea, unde deveni preoteasă a cultului ei. Razboiul de 10 ani a fost unul dezastros, dar aheii protejati de Athena, Hera, Dimitra au învins și Agamemnon s-a întors acasă în triumf. Însă soția sa, Clitemnistra, împreună cu Egist fiul lui Thiste, îl asasinară pe atrid și se puseră pe tronul lui. Fiul lui Agamemnon, Orestis, ajutat de sora sa Electra și de prietenul său Pylade, îi ucise pe cei doi asasini ai tatălui său. După aceea plecă în Taurida după Ifigenia, tronul din Micene fiind luat de fiul lui Egist, Aletes. Când se întoarse,Orestis îl ucise pe Aletes și se proclamă rege al Micenei. În timpul lui Oreste, statul micenian a cuprins întrega Argolida si Laconia. Fiul său conceput cu Ermioni, Tysamenus, fiind ultimul rege al Mycenei.

Prima excavație de la Mycene a fost făcută în 1841 de arheologul grec K. Pittakis. El a găsit Poarta Leilor. În 1874, germanul H. Schliemann a scos la lumină mare parte din cetate. El a găsit de asemenea mormintele regale (Cercul A), împreună cu defuncții și comorile din ele. I se atribuie și descoperirea „Măștii lui Agamemnon” (dovedită a fi din sec. XVI i.Hr), nu din 1.200 î.H., când se crede că a avut loc Razboiul Troian si a Cupei lui Nestor”.

Acropola a fost excavată din 1902, atât de Școala Britanică de la Atena, cât și de arheologi greci. S-au găsit de asemenea diferite tăblițe cu scrisul Liniar B (1450i.Hr), multe dintre ele fiind cu caracter economic.

Situl arheologic de la Micene a fost înscris în anul 1999 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

TEATRU = Tragedia familiei Atrizilor, in afara de Homer care a cantat realizarile lui Agamemnon in Iliada, soarta tragica a Atrizilor a inspirit si scriitorii de tragedie ai antichitatii precum Eschil in trilogia sa Orestia (Agamemnon, Eumenidele,  Hoiforele), Sofocle cu tragediile “Ilectra” si “Orestis” sau Euripide cu  tragediile “Ilectra”, “Orestis”, “Ifigenia en Aulidi” si “Ifigenia en Tauris”.

Melina Mercuri a interpretat cu mare succes in teatrul antic de la Epidauros in 1980 rolul Clitemnistra din trilogia lui Eschil (Agamemnon).