Pestele in Grecia
Grecia, o țară înconjurată de mări cu mii de insule, 2500, din care 150 sunt locuite. Nu e de mirare că felul de mâncare preferat al grecilor este peștele și fructele de mare. Peștele se mănâncă aici sub orice formă: prăjit, fiert în supe, copt la cuptor sau la grătar, marinat.
Peștele a fost întotdeauna un element de bază al dietei grecilor. Chiar daca din Neolitic (6500-3000 i.Hr), locuitorii din Hellada erau angajați în pescuit, descoperirea a avut loc în Epoca Bronzului (3000-1100 i.Hr), când au început să fie folosite cârlige de bronz și greutăți de cântărire de plumb în locul celor de piatră. Celebra frescă de la Akrotiri (foto mai sus), pe care mulți dintre voi ați văzut-o într-un muzeu din Santorini, arată un băiat care poartă in maini două legaturi de pește, cel mai probabil macrou.
La Muzeul Național din Atena dar si la Muzeul de Arheologie din Iraklio in insula Creta puteți vedea amfore decorate cu caracatiță și calmar (apartinanad civilizatiilor minoice si miceniene).
Știm că în vremurile clasice grecii prețuiau peștii de mare mai mult decât pe cei de apa dulce. Tonul și alte categorii din nordul Africii au fost importate în Corint și în Atena-Pireu, caviar uscat din Marea Neagră, consumat în timpul simpozioanelor. Desigur, peștii mari precum tonul roșu sau peștele-spadă erau scumpi, dar peștii locali anșoa (hamzii, gavros) și sardinele erau excepțional de ieftini și cu acesti pesti se hrăneau cei mai săraci locuitori ai Atenei. Pestii colorati și anghila sau heliosul (peste sarpe) erau de o raritate deosebită.
Cel mai popular sos din antichitate, adăugat chiar și în preparatele din carne a fost garum, făcut din pește fermentat cu sare. Fructele de mare (scoici, caracatita, calamar, sepie, crustacee - creveti) erau la fel de populare iar consumul lor se credea ca are un efect pozitiv asupra apetitului sexual. Potrivit unei versiuni, celebrul filozof Diogene a murit după ce a mâncat caracatiță crudă. Filozoful Aristotel, în lucrarea sa despre Zoologie, Historia Animalium, a descris mai mult de 110 specii de pești și modul de determinare a vârstei lor pe baza solzilor, creând astfel baza Ihtiologiei.
În epoca bizantină, peștele era atât de popular încât se folosea pentru a face placinte de pește sărat (psaropites). În aceeași perioadă, au început să foloseasca cuvantul pește în locul cuvântului ichtis ca înainte, cuvântul psari, de la cuvântul psomi (pâine), deoarece cea mai comună adăugare la pâine era peștele. In zilele noastre psarotaverna este taverna- restaurant grecesc traditional, unde se consuma peste si fructe de mare alaturi de diverse preparate care se asorteaza cu pestele
În anii 80, Grecia era o putere de pescuit, aproape 160.000 de tone de pește erau capturate pe an la acea perioadă. Restricțiile UE au făcut ca această sumă să scadă la 50.000 de tone pe an. În ultimii 30 de ani, Grecia a început să creeze o mulțime de crescatorii de pește de mare de unde se colecteaza aproximativ 120.000 de tone de pește. Din care 95% este biban de mare (lavraki) și dorada (tsipura), iar peste 80% din producția sa este exportată în alte țări ale UE.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu